Intr-un supermarket se presupune ca poti atasa cosului tau de cumparaturi strictul necesar: o ceapa, un absorbant, un suculet, o icra, o bautura puternic alcoolizata, ma rog…ce mai are nevoie omul pe la casa sa. Si tigari, neaparat tigari daca te-a transformat viata intr-un junkie de nicotina. Fidelio se afla aproape de locul in care muncesc si de aceea mi-e usor sa cobor de la serviciu si sa cumpar strictul necesar de aici. Buba vine in momentul in care ajung la casa si vreau sa cumpar si pachetul de tigari de subzistenta. N-are domle’…n-are. De un an de zile au cateva brand-uri nenorocite, in rest, vant si pulbere. N-au Pall Mall (cateodata se intampla sa aiba Pall Mall lung, trebuie sa recunosc), n-au Winston, n-au Camel, au pachete goale de Marlboro din ala nou, dar ce sa fac eu cu pachete puse de design? O fi vreun tertip de marketing, or fi extraterestrii care dimineata devreme isi cumpara en-gros portia lor de fericire pamanteana, s-or da pe sub mana, or fi cretini de-a dreptul…
Nu-mi place Fidelio. Am cumparat de aici gogosari superbi de rosii asta iarna, dar mucegaiti in stomacel, legume inghetate varza de facute praf, zile intregi batea vantu’ la raionul cu pui, cartofi si alte cele prajite, casierele mi-au mancat nervii cu atitudinea lor de martire (unele nici macar nu raspund la buna dimineata, ce sa mai zic de multumesc).
Singurul lucru bun, si poate de aceea mai si calc din cand in cand pe acolo e doamna de la salamuri. Trecuta bine de 40 de ani, e o simpatica, mereu zambitoare, chiar si cand vreau sa-mi taie 4 felii de salam.
Ahhh…inca o chestie. Prezervativele “Entran” care la orice farmacie nu costa mai mult de 5 lei, aici sunt 7,5. Mai oameni buni din conducerea Fidelio, sunteti toti o varza si-un pamant. Cangurul e putred inauntru. Bleah.
